Filosofie socială şi filosofia ştiinţei

Filosofie socială şi filosofia ştiinţei

Lucrarea de faţă este divizată în patru părţi, ce conţin selectii din scrierile lui Popper referitoare la teoria cunoaşterii, filosofia ştiinţei, metafizică şi filosofie socială.
Mai puţin cunoscută publicului românesc, partea finală a cărţii este consacrată exclusiv problemelor de filosofie socială şi politică şi în special problemelor ce apar în relaţia dificilă dintre individ şi stat. Deşi Popper este în mod clar de partea cetăţenilor individuali, în campania lor neîncetată de a nu se lăsa intimidaţi de stat supunându-i-se necondiţionat, ideea că ei ar avea de profitat de pe urma desfiinţării statului este ferm combatută. Dimpotrivă, numai statul îi poate apăra de teroarea vecinilor lor şi chiar de oamenii din care este constituit. Statul există aşadar numai în interesul cetăţenilor săi şi este clar în interesul lor ca el să existe. Realitatea societăţii omeneşti are chiar o semnificaţie mai profundă, după cum a înţeles Marx: noi am înceta să mai fim fiinţe omeneşti dacă orchestrarea socială a activităţilor noastre ar urma să fie oprită. Aşa cum se sugerează în selecţia 22, dacă noi ajungem să existăm prin intermediul limbajului, atunci originile sociale ale individualităţii şi umanităţii noastre sunt foarte clare, pentru că în mod cât se poate de clar limbajul este un fenomen social. Astfel, chiar dacă instituţiile politice ar fi epurate de viaţa omenească, cu instituţiile sociale nu s-ar putea cu siguranţă acelaşi lucru. Dar acest lucru nu trebuie interpretat greşit, în sensul că ar putea fi activate altfel decât prin acţiunea indivizilor umani; aşa cum locuitorii lumii 3 posedă capacitatea de a interveni în lume, deşi realizarea acestui fapt stă în puterea noastră. Noi suntem ce care ne punem în mişcare instituţiile. Din nefericire, facem de multe ori asta fără nici o pricepere şi, dacă am avea puţină înţelepciune, am fi tot timpul în alertă din cauza greşelilor neprevăzute. Unul din truismele filosofiei sociale a lui Popper este că, în mod potenţial, planurile noastre eşuează totdeauna pe undeva, însă nu din cauza unui amestec satanic, ci pur şi simplu pentru că de obicei noi nu ştim suficient de mult despre felul cum vor evolua lucrurile.