Tarotul - un strop de intelepciune in fiecare zi

Tarotul - un strop de intelepciune in fiecare zi

Oamenilor le plac profeţiile. Din cele mai vechi timpuri, ei încearcă să tălmăcească răspunsurile tainice ale oracolului, pentru a afla ce le aduce ceasul şi ce le rezervă viitorul. Oracole există în toate culturile, în diferite sisteme şi forme. Din multe oracole au derivat jocuri, toate având un element comun, şi anume rezultatul imprevizibil, supus întâmplării. Tocmai în aceasta constă farmecul jocurilor de noroc şi suspansul oferit de oracolele cu zaruri, monede sau cărţi.

Originile cărţilor de Tarot rămân deocamdată un mister. Există numeroase poveşti şi legende secrete care se dispută în privinţa provenienţei Arcanelor. Unii sunt de părere că acestea ar proveni din India sau Egipt, alţii presupun că ar veni din Maroc, mulţi înclinând că ţiganii ar fi adus acest joc în Europa. Nu există însă dovezi sau urme concrete.

Cele mai vechi Arcane cunoscute, care corespund concepţiei şi structurii cărţilor de Tarot actuale, provin de la începutul secolului al XV-lea. Este vorba despre nişte cărţi deosebit de frumoase, realizate manual pentru Ducele de Mailand şi denumite, după numele acestuia, Tarot Visconti-Sforza, deşi pe vremea aceea termenul de Tarot nu era cunoscut încă. Arcanele au fost numite simplu I Trionfi sau Jocul Aşilor. Abia 100 de ani mai târziu s-a impus termenul italienesc Tarocco, de la care s-au format cuvântul german Tarock şi Tarot la francezi, care desemnează astăzi oracolul Arcanelor. În unele regiuni, se mai folosesc şi în ziua de astăzi. De unde provine însă numele de Tarot şi ce însemna acesta iniţial, nu se ştie. Nu se ştie nici cum şi în ce scop se foloseau cărţile. Există multe elemente care ne îndeamnă să credem că erau folosite exclusiv pentru joc şi că partea ezoterică, potenţialul oracolului de a răspunde la întrebări, a fost descoperită abia în secolul al XVIII-lea de către Antoine Court Gébelin.

De atunci încoace, interesul pentru Tarot a crescut continuu, luând naştere diferite forme şi variaţii. Forma clasică este considerată Tarotul de Marsilia, de la acesta derivând multe alte forme. Numele acestora se datorează faptului că au apărut iniţial în oraşul omonim. Între timp s-au impus şi alte reprezentări ale Tarotului, mai ales renumitele Arcane ale lui Arthur Edward Waite şi Pamela Colman Smith, apărute în anii 1909-1910 la editura William Rider and Sun, şi cunoscute astăzi sub numele de Rider-Waite.